Bate un vânt înghețat, deși nu se vede niciun nor pe cer. Tot ce auzim este propria noastră respirație și zăpada care scârțâie sub picioarele noastre, în timp ce ne îndreptăm încet spre sănii și salutăm câinii. Soarele răsare încet la orizont, deasupra vârfurilor munților, iar primele raze ne ating și ne încălzesc fețele. Ramurile brazilor se îndoaie sub greutatea zăpezii, iar noua dimineață ne întâmpină când privim în jos, spre vale…
Exact așa ne-am imaginat. Transilvania – Carpații învăluiți într-o mantie albă de iarnă, ca într-un basm.

[Aflați mai multe …]